Pe lângă faptul că a fost primul DJ într-un radio românesc care nu mai aparţinea de puterea politică, DJ Vasile a trăit din plin Revoluţia: a tras cu puşca, a fost închis la Jilava, n-a închis ochii 72 de ore la rând....cu toate acestea, era pacifist şi nici că îşi dorea vreo schimbare.
Totul a-nceput de la o fată, pe numele ei - Dacia.....
nu-mi doream nici o revoluţie, adică nu voiam să moară nimeni, nu voiam să se certe nimeni cu nimeni ...şi nu mă gândeam şi... veneam din Moldova. atunci, în 20 decembrie. am ieşit pe stradă, în centrul Bucureştiului, n-aveam nici o treabă, what so ever, scăpasem, lucrasem de la 17 până pe la 24 de ani, în fabrică, fusesem şi la 2, 3 23 august... acolo te-ntâlneai cu fete din alte fabrici... era o atmosferă chiar industrială, în plin avânt... a-nceput răzvrătirea, în clasa a IX-a cu Kiss şi AC / DC... era foarte interesant... mi-am scris pe toţi pantalonii, pe toate tricourile... dom'ne, dacă n-am înţeles ceva în viaţa asta e - cum poţi să omori oameni comunist fiind, şi tot tu să-i iei în braţe, capitalist fiind.
DJ Vasile: Nu-mi doream să moară nimeni
|
|
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
În afara targetului propus de dvs., realizatorii, personal am "luat" emisiunea ca pe un dar al memoriei, o reamintire de care am (avem) nevoie, pentru a şti de unde s-a plecat, unde s-a ajuns, ce s-a pierdut pe drum... Un impuls pentru a-mi aminti de unele, de altele (lucru care cred că se întâmplă chiar povestaşilor-invitaţi, dar şi unora dintre realizatori, cu vârste ..rezonabile, pe atunci), de "lucrurile cu adevărat importante", pe unele eu însămi trecându-le într-un nemeritat loc secund, din cauza ratării ... "jocului secund", prin pierderea-n jocurile moriştilor cotidianului
Trimiteți un comentariu