Născut în România: martie 2010

Felix Nicolau: Comunismul a fost asexuat

Felix Nicolau revine la După 20 de ani. Poveşti adevărate. În prima parte a interviului am vorbit despre momentul decembrie 89, care l-a prins în armată, la Buziaş, lângă Timişoara.
Tot soldat era şi în martie 90, când au avut loc evenimentele de la Târgu Mureş. Se mutase la o unitate de tancuri în Oradea.

A venit un general, a convocat întreaga unitate şi a spus că se prelungeşte armata pentru toată lumea, din cauza evenimentelor de la Târgu Mureş şi pentru că Ungaria este pe cale să ne invadeze. Atunci a fost o revoltă extraordinară, spontană, s-au luat arme din unităţi, soldaţii au forţat porţile şi Oradea a fost bântuită o noapte întreagă de soldaţi umblând peste tot pe străzi, răcnind, spărgând, distrugând… Se cultiva o isterie şi împotriva populaţiei, vă daţi seama, dacă se spunea că ne invadează ungurii. Oradea e plină de maghiari. Se crea o tensiune între armată şi populaţia care nu avea nici în clin nici în mânecă… A fost o revoltă despre care s-a spus foarte puţin.

Amintirile din comunism ale lui Felix Nicolau sunt savuroase.

A fost o vizită a lui Ceauşescu la Arad prin 1987. Ne-au racolat pe noi, pe elevi, şi pe muncitori. Eram câteva mii de oameni, la marginea oraşului, lângă aeroport, şi trebuia să-l întâmpinăm cu urale pe tovarăş şi pe tovarăşa. Ne-au lăsat să aşteptăm câteva ore în soare. Şi la un moment dat pe şosea se vede un punct negru, miliţienii intră în panică, ordonă intrarea în formaţie, toată lumea în poziţie de drepţi. Dar punctul negru venea foarte greu, ne-am dat seama că nu putea fi o maşină. Şi constatăm că era de fapt un dric, gol, probabil se ducea la cimitir. Un coleg a ieşit din formaţie şi a început să urle: Trăiască tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Toată lumea a izbucnit apoi în urale, iar dricarul s-a ridicat în picioare şi a început să-l imite pe Ceauşescu, împreunându-şi pumnii şi transmiţând salutări. Bineînţeles că a năvălit imediat miliţia pe el. Cred că a fost o premoniţie asta. În loc de Ceauşescu a apărut dricul la Arad.

Muncile patriotice şi orele de atelier

În liceu am făcut toate muncile posibile. Aveam plan, lucram ca în fabrică. Eram un strungar desăvârşit. Şi fetele lucrau la strung, la baros, la pilă…Comunismul a fost asexuat. Egalitate totală, cel puţin la nivelul ăsta al genurilor.

Un amănunt semnificativ pentru biografia lui Felix Nicolau este faptul că provine dintr-o familie de preoţi. Mai mult, părinţii lui au divorţat în anii 80. Cum era privit un fiu de preot în comunism? Aflaţi ascultând emisiunea.

[+/-]

"Eram ca într-un borcan cu pereţi elastici"

Universitatea Southern California, Los Angeles

"România nu te lasă să-ţi croieşti după propria putere, minte, energie şi-aşa mai departe... , destinul tău! Viaţa ta! Atâta cât poţi." Era România anilor 90, atunci când Mihail Bota decidea că plecarea era singura cale pentru a-şi croii destinul, viaţa. Drumul avea să-l ducă în California, la Universitatea Southern California, acolo unde este încă şi astăzi, din 2001.

Specialist în neuroinformatică.

Cu un doctorat în neurobiologie, luat aici în 2001, după ce, în 1992, îşi luat licenţa în fizică, la Universitatea din Bucureşti; tot acolo unde, între 1992 şi 1996, urma şi Facultatea de filosofie.

Dar tot în 1996 pe CV-ul său apare şi Universitatea Southern California. " Cred că anul 1993 a fost hotărâtor pentru mine pentru că în 93 am primit o bursă pentru o conferinţă mai lungă, de vreo două săptămâni, in Polonia, la Zakopane. (...) A fost prima mea ieşire. (...) Şi-am văzut cam cum ar fi o societate mai normală decât a noastră. Şi mi-am dat seama că nu mai avea sens să mai stau în România. Adică în România pierdeam vremea ...(...), mă simţeam ca o muscă într-un borcan cu pereţii elastici. Mă loveam cu capul de pereţi tot timpul şi nu se-ntâmpla nimic şi era un alergat în jurul cozii. (..) Îmi doream să se-ntâmple o schimbare de paradigmă care nu s-a-ntamplat nici în 20 de ani." Şi-acum "e o neseriozitate la nivel naţional (...), fiinţa morală a naţiunii parcă s-a dus, parcă-i topită.... e o mlaştină ...o mlaştină conceptuală! "

Şi pentru a face povestea ultimilor 20 de ani mai scurtă - dar nu pentru a o simplifica! - iat-o, creionată în repere clare: " În 94 - 95 încep să dau examenele pentru americani, acele Toefl si GRE, în 95 fac pachete şi trimit la 20 - 30 de universităţi, nu mai ştiu câte; în 95 - 96 în iarnă îmi vin nişte răspunsuri, aleg USC-ul (Universitatea Southern California), în 96 în iulie sunt deja în avion!"

Iar în 15 martie 2010, invitat al Poveştilor adevarate, la Radio România Cultural!

[+/-]

C. Nistor: In Canada e mai multa birocratie

Cerasela Nistor (38 de ani) trăieşte din 2004 în Canada, la Monreal. Lucrează ca specialist în telecomunicaţii pentru persoane cu dizabilităţi la compania Bell Canada. S-a născut în Bacău, a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii “Al.I Cuza” din Iaşi, iar până în 2004, când a emigrat, a fost jurnalistă la diverse ziare locale. A publicat poezie şi proză în reviste literare şi se numără printre membrii fondatori ai Clubului 8 de la Iaşi. A colaborat la două volume colective despre experienţa vieţii de zi cu zi în Epoca de Aur - „Cartea roz a comunismului” (coordonator H. Decuble, Editura Versus, 2004) şi “Tovarăşe de drum" (coordonatori Dan Lungu şi Radu Pavel Gheo, Ed. Polirom, 2009).
În Canada a urmat cursuri de Cinematografie / Multimedia şi a obţinut o certificare în Project Management la Universitatea Mc. Gill.

Diferenţe de mentalitate şi de...climă
Emigrarea a fost o alegere, la un moment dat. Nici atunci şi nici acum nu a fost şi nu este o decizie definitivă. Îmi este bine aici, dar în România este acasă.

Cred că fiecare din generaţia mea ar trebui să aibă experienţa străinătăţii. E foarte importantă pentru noi, cei care am trăit jumătate din viaţă în comunism. E ca şi cum aş trăi o altă viaţă. Am mult mai multă energie acum. Cât am fost în România, până în 2004, mereu aveam impresia că dacă vreau să fac ceva nu reuşesc. Pe când aici, diferenţa este că dacă îmi propun să fac ceva, găsesc întotdeauna mijloacele să ajung la acel lucru.

În Canada e mai multă birocraţie decât în România. Pentru că după decembrie 89 tendinţa noastră a fost să reprimăm birocraţia, însă o anumită structură socială impune şi un soi de birocraţie.

Am ajuns în Canada iarna. Erau – 30°, cu vânt. Ăsta a fost primul şoc. O schimbare de climă este foarte importantă. Organismului îi trebuie timp să se adapteze.

Amintiri din comunism

Directoarea liceului era o profesoară de matematică foarte severă. Exista de exemplu controlul unghiilor. Asta ne distra foarte tare. Începea de la clasa întâi şi până în clasa a XII-a am avut acelaşi ritual – să scoatem mâinile pe bancă, pe batiste, să se vadă unghiile. Un alt semn al disciplinei era părul tuns (la băieţi) sau strâns (în cazul fetelor). Într-o zi a venit în control cu un foarfec şi ne-a tuns, pur şi simplu, acolo, în clasă.