Doina Ruşti, scriitoare şi profesor universitar, afirmă că, în anii de final ai dictaturii, sistemul de partid pierduse controlul. Din experienţa personală, atitudinile anti-comuniste erau de multe ori trecute cu vederea. Activiştii preferau să tacă, turnau doar dacă aveau un interes. Cei care ajungeau pe mâna securiştilor erau de fapt victimele unor răfuieli mărunte.
La un moment dat făcusem rost de un tranzistor Gloria care nu prea mergea şi trebuia să-l pun pe calorifer să prind Europa Liberă. Într-o dimineaţă am ieşit din bloc să o iau spre şcoală şi în holul blocului era un tip în costum, deci putea fi securist, şi mi-a zis foarte frumos: Doamna profesoară, eu sunt vecinul de la apartamentul x şi am o mare rugăminte la dvs. Vă rog frumos daţi radioul mai încet pentru că se aude până la noi Europa Liberă şi nici nu putem să adormim copilul din cauza asta… Şi eu i-am spus: Da, sigur, nici nu mi-am dat seama că se aude atât de departe, dar să ştiţi că numai de pe calorifer pot să prind Europa Liberă!
Anii 80. Doina Ruşti era profesoară la Tulcea (prin repartiţie).
Mergeam în fabrica Dunărea, unde supravegheam elevii să lucreze. La Tulcea erau fabrici de prelucrare a peştelui, a legumelor şi fructelor, dar şi un abator, unde se făceau mezeluri. Acolo era bătaie cine să meargă cu copiii la supravegheat, pentru că se mai şi fura... Sau măcar mâncau acolo dacă nu puteau să fure.
Doina Ruşti: În anii '80 se pierduse controlul
|
|
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
În afara targetului propus de dvs., realizatorii, personal am "luat" emisiunea ca pe un dar al memoriei, o reamintire de care am (avem) nevoie, pentru a şti de unde s-a plecat, unde s-a ajuns, ce s-a pierdut pe drum... Un impuls pentru a-mi aminti de unele, de altele (lucru care cred că se întâmplă chiar povestaşilor-invitaţi, dar şi unora dintre realizatori, cu vârste ..rezonabile, pe atunci), de "lucrurile cu adevărat importante", pe unele eu însămi trecându-le într-un nemeritat loc secund, din cauza ratării ... "jocului secund", prin pierderea-n jocurile moriştilor cotidianului
Trimiteți un comentariu