"Există, azi, o tentaţie a simplităţii"

Nu ştiu câte generaţii de elevi şi studenţi a păstorit profesorul Mircea Rusu . Ceea ce ştiu însă, înainte de a-mi fi spus chiar el, este că profesoratul  a fost "o predestinare". Şi cred că numai aşa se explică pasiunea cu care vorbeşte întotdeauna despre asta!....

 

Şi nu este, atunci, de mirare că în 2009 a fost declarat "Profesorul anului" şi a primit Premiul special al juriului, din partea Fundaţiei Dinu Patriciu - pentru întreaga activitate sa activitate de dascăl şi cercetător:

Profesorul Mircea Rusu (stânga) 

 

 

                                                              ( http://www.adevarul.ro)

"Dl. prof. Rusu s-a retras oficial din viata academica în anul 2007, la momentul respectiv avand functia de Conf. Dr. 
Continua sa lucreze si acum cu studentii, sa predea cursuri si seminare de astrofizica studentilor de la masterat si conduce lucrari de diploma. Concomitent este Cercetator Stiintific in cadrul Centrului de Cercetare de Fizica Atomica si Astrofizica din cadrul Facultatii de Fizica, Universitatea Bucuresti.

A fost coordonator al programului european Socrates-Erasmus pentru mobilitatea studentilor (MS) si schimb de cadre didactice (TS), din 1997 pana in prezent, cu universitati din Germania (Bonn, Wuppertal), Italia (Torino), Grecia (Atena), Franta (Paris-Meudon). Toti studentii ce au participat la acest program au finalizat masteratul, majoritatea dintre ei finalizand si doctoratul la universitati din Europa si Statele Unite ale Americii.

A infiintat Centrul de Fizica Atomica si Astrofizica de la Facultatea de Fizica, Universitatea Bucuresti (2007)." (http://www.premiileineducatie.ro, ).


"Spre deosebire de alţi participanţi la Gala Premiilor în Educaţie, profesorul universitar Mircea Rusu a fost înscris de studenţii săi în competiţie.(...)A fost o surpriză foarte plăcută pentru mine să aflu că studenţii mei m-au înscris la Gala Premiilor în Educaţie. Eu nu m-aş fi înscris, fiindcă e foarte greu să-mi fac o autoevaluare“, declara domnul profesor Mircea Rusu colegilor de la ziarul Adevărul (http://www.adevarul.ro, articolul din 25 septembrie 2010, , autor Simona Soare) . „Fiecare oră a dumnealui era aşteptată cu nerăbdare, deoarece urma să se discute unele probleme puse în ora anterioară şi lăsate anume pentru cugetare. Reuşea să-şi dea seama dacă eram plictisiţi de tema respectivă. Tot timpul introducea glume pentru a ne destinde“, a spus unul dintre cei care l-au avut ca profesor. "


Mircea Rusu este şi cel care a iniţiat olimpiada naţională de astronomie, de la care se vine cu medalii de aur  în fiecare an, deşi materia nu se studiază la şcoala iar elevii se pregătesc doar în cadrul câtorva cercuri organizate de profesori (la fel de inimoşi ca şi profesorul Mircea Rusu) - iar ăsta este unul dintre marile regrete ale profesorului Rus.
Şi unul dintre multele paradoxuri marca "România".

"Când viaţa nu te mai provoacă, provoac-o tu!"

Se declară, la cei 31 de ani, "corporatist convins". Şi pare că aşa şi este, chiar de-ar fi să judecăm doar după cele câteva companii mari de pe piaţa românească la care a lucrat.

Acum, Adrian Cioroianu este manager de vânzări la Intel România - şi îi place! -, chiar dacă nu asta îşi dorea să facă în studenţie. 

  Are, însă, şi o câteva pasiuni "extreme", le-am spus eu, iar paraşutismul şi motociclismul sunt doar două dintre ele. "Pentru echilibru", spune Adrian Cioroianu - pentru acel echilibru absolut necesar între carieră şi viaţa personală.

 

 










 

Pe lângă acestea, "multă lectură, multe călătorii pe toate continentele."

"Eu vorbesc despre "viitoruri"! "

Realizând interviul cu academicianul Basarab Nicolescu, invitatul acestei ediţiei, mi s-a reconfirmat ceea ce se spune adesea: că vârsta este doar o chestiune biologică.

La 70 de ani împliniţi de curând (n.r. la 25 martie ), academicianul Basarab Nicolescu este unul dintre cele mai bune exemple.

"În ştiinţă, încerci mereu"

Recent, o ştire senzaţională – în cel mai bun sens al cuvântului – anunţa o realizare senzaţională: o echipă de fizicieni de la Universitatea Ohio din Ohio, Statele Unite ale Americii, surprindeau pe camera de filmat , mişcarea unui atom într-o molecula. 

Imaginea în mişcare a atomilor de azot dintr-o moleculă

                                        http://researchnews.osu.edu/archive/moleculepicture.htm



 
În echipa condusă de profesorul Louis diMauro, care realiza această performanţă ştiinţifică, este şi Cosmin Blaga, post doctorand în Departamentul de fizică al acestei universităţi.

Cosmin Blaga

Louis DiMauro, investigator principal

M-am „bucurat” de celebritatea a doi taţi

România este geografia mea spirituală, Australia este geografia realităţii cotidiene.

Anamaria Beligan, fiica actorului Radu Beligan şi a scriitoarei Dana Crivăţ, s-a născut în 1958, la Bucureşti. Părinţii au divorţat când ea avea 5 ani, mama sa recăsătorindu-se ulterior cu dramaturgul Horia Lovinescu.

A.B.: M-am „bucurat” de celebritatea a doi taţi: cel biologic, dar şi soţul mamei mele, un mare dramaturg, care figura în manualele şcolare. Celebritatea paternă a devenit însă, cu timpul, exasperantă pentru Anamaria Beligan.
A.B.: Orice făceam se atribuia numelui de familie şi nicidecum capacităţilor mele. Orice succes al meu era explicat prin faptul că eram fiica lui Radu Beligan şi asta nu-mi plăcea deloc.
A trebuit să plec ca să-mi demonstrez că mă pot descurca şi altfel.

A plecat din ţară în 1982, împreună cu mama sa, după absolvirea secţia de regie film a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. După 7 luni de lagăr în Germania, s-a stabilit în Australia, la Melbourne, unde locuieşte şi în prezent, alături de cele două fiice şi de partenerul său de viaţă, fost coleg de facultate.
A emigrat însă în primul rând din cauza regimului comunist, pe care îl consideră „o anomalie a istoriei”.

A.B.: Se crease mitul că o persoană din trei e informator. Nu mai puteai să ai relaţii normale, nu mai puteai să ai încredere în nimeni. Ăsta a fost lucrul cel mai îngrozitor.
Rep.: Plecarea dvs din ţară nu a atras după sine necazuri pentru maestrul Radu Beligan, care la acea oră era directorul Teatrului Naţional din Bucureşti şi ocupa o poziţie înaltă în partidul unic pe atunci?
A.B.: Din moment ce nu i s-a întâmplat nimic înseamnă că prea mari necazuri nu a avut de pe urma mea. Sigur că bine nu i-a făcut, dar era un actor atât de mare încât... Ce puteau să-i facă? Să-l închidă, să-l demită? Nu cred că el avea nevoie de regim, cred că regimul avea nevoie de el. A trăit foarte bine sub mai multe regimuri şi s-a descurcat ...

Anamaria Beligan a debutat în literatură la 32 de ani. A publicat până în prezent în Australia cinci volume de proză, volume traduse şi în limba română:
Încă un minut cu Monica Vitti (nuvele, Ed. Polirom, 1998)
Scrisori către Mona Lisa (roman, Ed. Polirom, 1999)
Dragostea e un Trabant (proza scurta, Ed. Curtea Veche, 2003)
Mamabena.com (Ed. Curtea Veche, 2005)
Windermere: iubire la a doua vedere (Ed. Limes 2009)
In 2011, Editura Litera a tipărit o antologie de proză scurtă din creaţia scriitoarei Anamaria Beligan, intitulată Un craniu remarcabil.

Trebuie să rămânem noi înşine

Lucian Hetco (n. 1963) este manager de proiect la Deutsche Telekom şi totodată redactor-şef al revistei Agero Stuttgart, o publicaţie culturală pentru românii de pretutindeni.
Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din Timişoara, a fost contabil-şef la IAS Şag până în 1989, iar din 1990 trăieşte la Stuttgart. Participă activ la diverse acţiuni româneşti din Germania, a publicat două volume de poezie ("Oglinda cu suflet", Ed. Clusium, 2002 şi "Dreptul la culpă", Ed. Eikon, 2004) şi două colecţii de eseuri despre românitate şi despre viitorul poporului român ("Sufletul românesc", Ed. Carpathia Press, 2005 şi "Românul planetar", Ed. Carpathia Press, 2006)
A emigrat împreună cu soţia sa de atunci, care era de etnie germană.
Emigraţia era foarte bine pusă la punct. Ne-au dat bani de bun sosit, ne-au oferit cursuri de specializare. Nemţii îşi adunau etnicii germani de prin Europa. Până în 1996 – 1998 i-au adunat cam pe toţi.
Aveaţi un tratament preferenţial, soţia fiind de etnie germană?
Nu. Pe hârtie eram cetăţean german, dar eu arătam ca un român, aşa am şi rămas. Accentul tot românesc era, aspectul balcanic... Se vedea. Ar fi fost hilar să spun că sunt german şi să arăt ca Vlad Ţepeş! Trebuie să rămânem noi înşine.

M-am cărat din ţară la 21 de ani

Adrian Berinde (n. 1958) este un artist complex: muzician, poet, pictor, regizor de teatru. A trăit 20 de ani în Elveţia, unde şi-a câştigat existenţa din vânzarea lucrărilor de pictură.


M-am cărat din ţară la o vârstă relativ fragedă, la 21 de ani. N-am nimic cu comuniştii. Să le fie de bine! Dar nu vedeam niciun viitor aici.

După căderea regimului comunist, în 1994, Adrian Berinde s-a întors în România şi a început să cânte „poezie pe muzică”. A lansat până în prezent 6 albume, primul dintre acestea, "Absent", fiind declarat Cel mai bun album al anului, în 1995.
Cred că arta care se manifestă prin oameni este un mod al divinităţii de-a ne aminti că Ea există.


În 2000 a semnat un contract cu celebra companie "Cirque du Soleil" (Canada), cu care a colaborat la realizarea spectacolului Varekai. Între 2002 şi 2004 a fost managerul artistic al Clubului Prometheus, pe scena căruia a montat „Salonul 6” după Cehov şi "Eu, Câinele", după "Buzunarul cu pâine" de Matei Vişniec.



În 2009 a trecut printr-un transplant de ficat, experienţă care i-a dovedit că viaţa pe care o avem e un mare cadou pe care îl primim în fiecare dimineaţă când deschidem ochii.


DISCOGRAFIE

1995 Absent
1996 Negru de fum
1997 Vertical
2001 Captiv în inutil
2003 Albaştri după ploi
2011 Azil

Dacia 1300 reloaded

Pictorul ardelean Gheorghe Ilea s-a născut pe 1 noiembrie 1958, în satul Bucea din judeţul Cluj şi a studiat pictura la Facultatea de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Trăieşte la Zalău, unde şi-a deschis propria galerie de artă. De-a lungul timpului a realizat numeroase expoziţii personale, în ţară şi în străinătate.

Cea mai recentă expoziţie a sa, „Tronicart 1300”, prezintă o serie de lucrări inedite: 56 de capote marca Dacia 1300, ilustrate faţă verso cu imagini autobiografice şi trimiteri la istoria colectivă a românilor de dinainte şi de după căderea comunismului.


Despre Tronicart 1300, dar şi despre alte proiecte ale artistului am vorbit în interviul difuzat la Radio România Cultural.