Bogdan Hrib este scriitor, editor, fondator al editurii Tritonic. În 1989 era student la construcţii iar senzaţiile sale despre anii aceia sunt:
O lipsă totală şi o deznădejde şi o atmosferă cenuşie şi cred mica scânteie de speranţă a fiecăruia, ascunsă adânc, şi anume aceea că ''poate voi reuşi să fug''.
Şi totuşi , ca în viaţa oricărui tânăr erau şi lucruri bune..
Ne întâlneam mai des şi dansam mai mult şi chiar dacă berea era proastă si cafeaua cu nechezol cred că ne distram mai mult dar ştiţi cum e...anii tinereţii...După aceea m-am lămurit că berea are alt gust, cafeaua alt gust şi mai grav am constatat că şi capitalismul nu e aşa cum am visat noi şi are alt gust....
Revoluţia a venit cu speranţa...
Sunt absolut convins că o parte din revoluţia din 89 a fost cu speranţă, cu încredere, că după aceea a fost confiscată sau nu, că după aceea am plecat în alte direcţii, asta-i altceva. Dar se simţea, era momentul...
Imediat după iarna 1989 a venit şi momentul de cotitură a destinului iar visul lui Bogdan Hrib, acela de a scrie se materializa în publicaţii independente:
Toţi ne doream să scriem, căştigasem dreptul la exprimere liberă, dar fiecare avea senzaţia că exprimerea liberă nu era de ajuns verbal, ar fi trebuit să o ai în scris, ne doream o confirmare, iar confirmarea era tiparul. Cred că toţi aveam un fel de capitalism nebun în cap, nu ştiam ce e aceea...
A venit însă şi momentul în care a simţit nevoia să-şi facă o afacere proprie şi aşa s-a născut editura Tritonic:
Drumul este lung şi nu aş putea spune că sunt mai fericit acum. Mă uit cu oarece nostalgie amuzată la ce a fost în urmă dar drumul a fost cu cârca, cu cutii cărate cu spatele, cu mii şi mii de lansări la care m-am dus şi merg şi acum cu mare plăcere...
Ce crede că ar fi fost dacă momentul 1989 nu ar fi existat:
Cred că aş fi reuşit să fug şi aş fi fost un inginer constructor liniştit, dar aş fi fost un dezrădăcinat şi mă bucur că nu am fost nevoit să fiu în situaţia asta.
