Născut în România: "Fără libertate nu există radio adevărat!"

De: Corina Negrea | |

Spunea, cândva, "radioul e viaţa mea". Şi a fost. Timp de 40 de ani.

După care a-nceput, la Buciumeni, "o a doua viaţă". "Eu cred c-am făcut o bucată din drum - aia care mi-era hărăzită de Dumnezeu - şi gata!, asta a fost!...În privinţa asta, eu sunt împăcat total.", spunea Paul Grigoriu, cel care, în ultimii douăzeci, a semnat şi însemnat celebrele "Matinal", "Nopţi albastre", "Sfertul academic" şi, desigur, „K Drane".

Buciumeni, martie 2010

Buciumeni, martie 2012

Şi, deşi spunea că radioul nu-i lipseşte - "N-am nostalgii. Visez că fac emisiuni şi că sunt în întârziere dar nu mi-e dor. Sună ciudat sau poate cinic dar nu mi-e dor de radio!..." - am vorbit, totuşi, la Buciumeniul de martie 2012, despre început, despre Matinal, despre Radiovacanţa, despre radio, despre revoluţie şi iar despre radio şi, fireşte, despre ultima emisiune marca Paul Grigoriu, şi-anume, KDrane: "Ca să aflăm ce se întâmplă şi să înţelegem de ce". Care debuta la 1 noiembrie 2005 şi care avea să ne dea nouă, celor din echipa KDrane-lor, ceea ce mulţi ziarişti jinduiesc întrega carieră să aibă: libertate!

Libertate absolută!

Pentru cunoscători, desfăşurătorul primei emisiuni KDRANE, 1 noiembrie 2005, paginile 1 şi 2

"KDrane era o chestie de...nu atât de identificare de fapte cât de explicare de fapte. Iar eu asta am vrut: să-i dai omului posibilitatea să vadă o chestie pe care el n-a văzut-o.

Iar în privinţa asta, echipa pe care am avut-o acolo a răspuns perfect!"

Paul Grigoriu

KDrane 30 septembrie 2011, paginile 1 şi 2

1989 "a fost un prag. Când am trecut de la atmosfera aia sufocantă, la o lume nouă."

" Revoluţia m-a prins în radio. Eram chiar de serviciu la Secţia franceză...lumea se-adunase pe Strada Berthelot (care-atunci se numea Nuferilor) iar noi am ieşit la ferestre...(...) a fost o nebunie!"

"După aia, m-am prins...m-am prins că nu fusese nici un fel de revoluţie dar îmi pare rău că m-am prins târziu.

Cei mai mulţi oameni - ca să fim foarte cinstiţi, inclusiv eu - au sărit calul. Neînţelegând ce se întâmplase, de fapt: căzuse Ceauşescu dar regimul lui nu căzuse de fapt. Regimul lui s-a perpetuat. Din nefericire, s-a perpetuat si, mai mult, a proliferat."

Ce s-a schimbat atunci? "Poate că noi n-am înţeles: faptul că puteam vorbi normal! Pentru că noi nu vorbisem normal - nici înainte şi nici imediat după revoluţie n-am vorbit normal."

Radioul? "N-am ales eu", spune Paul Grigoriu, vorbind despre începuturile carierei sale. "E drept că nici el nu m-a ales pe mine. (...) Am dat un concurs şi l-am luat. Dar pentru ei, eram ca orice tânăr de 24 sau 25 de ani, cât Dumnezeu aveam pe-atunci, care poate să crească sau poate să fie un eşec. Sper că n-am fost un eşec..."

Dacă-l întrebi, spune că n-a fost un model. Dar că a avut multe. Iar cel mai drag dintre ele a fost Eugen Preda. "M-a luminat!", spune Paul Grigoriu. "El m-a chemat la Actualităţi (eu eram la REPS (Redacţia Emisiunilor pentru Străinătate) şi-atunci am aflat că pot să fac emisiuni şi că pot să vorbesc normal, repet: normal!..."

18 februarie 1993

Tot el este cel datorită căruia a apărut, în februarie 90, emisiunea Matinal. "Preda mi-a spus - era o emisiune la radio, Orele dimineţii se numea, pe care o făceau Ion Ghiţulescu şi alţi câţiva, şi mi-a spus: "vreau să faci altceva dar fă ca tine!" Şi-aşa a apărut Matinal-ul, "după numele unei cafele de pe vremea lui Ceauşescu şi la care (...) toată lumea a strâmbat din nas. Singura care m-a apărat a fost Victoria Andrei, căreia îi mulţumesc şi acuma!"


18 februarie 1993

Dintre invitaţi, "foarte aproape am fost - să nu se creadă că e un compliment pentru că este unde este - cu Mihai Răzvan Ungureanu, care m-a impresionat prin inteligenţă şi prin promptitudinea răspunsurilor, indiferent dacă erau cele pe care le aşteptam eu. Foarte aproape am fost de câţiva de la PSD care, din cauza mărcii lor politice, sunt duplicitari - da numai din cauza mărcii politice; foarte aproape am fost de Emil Constantinescu, la care am ţinut enorm!....

Preşedintele Emil Constantinescu şi preşedintele-director general al SRR (2000-2001), Sorin Dimitriu

...şi foarte aproape-am fost , trebuie s-o spun (sper să nu fiu huiduit sau să-mi scrie nuş' ce pe garduri..), de Traian Băsescu. Care era foarte direct şi foarte cinstit. (...)". Şi care "nu m-a dezamăgit".