Alexandru Mâzgăreanu

Regizor de teatru, absolvent, de numai câţiva ani, al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală si Cinematografică. Intr-o lume unde se izbindeste greu, lumea scenei, el pare a avea toate portile larg deschise. Pe afisul teatral bucureştean din acest an, numele i se regăseşte ca realizator a cinci spectacole, la National, la Nottara, la Metropolis si la Arcub.

Coplesitor, nu ?

Povestea lui de succes începe la confluenţa unor programe de felul "Teatrul si scoala (Odeon)", "Comedia tine la tine/ri"  (Comedia) , trece prin legendarul de-acum Podu   si ajunge,  intelept, nu ?, la intrebarea "Cum sa merg mai departe?..."

Redactor Mariana Ciolan

Mihnea Urs

A fost atras de business, dar a renunţat foarte curând după absolvirea facutăţii de finanţe la o posibilă carieră bancară. Spre a se regăsi în media muzicală şi a se căuta în pasiunea pentru actorie şi mirajul cinematografiei.

 Romanul său de debut concentrează, decantată, imaginea unui asemenea traseu cu nu putine întorsături de viaţă, într-o lume în schimbare, o mărturie la...timpul prezent, unde se caută şi întelesuri mai profunde, printr-un joc al dimensiunilor, între real si oniric.
Din 2008 trăieste în Canada, prilej pentru o nouă experienţă existenţială, a dublei raportări la cultură - aceea în care s-a nascut/format şi aceea unde s-a stabilit, probabil temporar.



Redactor Mariana Ciolan

Anca Ioniţă

S-a afirmat  ca jurnalist şi manager cultural de succes la mijlocul anilor 90. În prezent este şi cadru didactic la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică.

Beneficiara unor perspective care s-au deschis in câmpul pedagogiei teatrale si beneficiară a schimburilor interculturale generate pe fondul de simpatie fata de România imediat postdecembristă. Oferă un pilduitor model pentru capacitatea de acumulare în plan personal şi de valorificare a oportunităţilor socio-culturale. Manifestă perseverenţă în profesia de jurnalist asumată şi din perspectiva de formator în domeniu.

Reactor Mariana Ciolan

"Nu poţi cere voie să îndrăzneşti."

Eduard Tric, preşedinte, astăzi, al Internet Society România,  este membru fondator al Ligii Studenţilor din România şi iniţiator al Pieţei Universităţii.

http://www.isoc.ro

Apropiat al lui Ion Raţiu şi Corneliu Coposu dar şi al lui Ion Ghica, Eduard Tric decide, în 1990, plecarea în Franţa, unde îşi termină studiile - dar nu în fizică fundamentală, aşa cum începuse în ţara, la Facultatea de Fizică de la Măgurele (unde ajunge, venind de la Timişoara).

Republica Socialistă România îşi pregăteşte viitorii specialişti în cryptologie :
Diploma Matematică Fizică, specializare lăcătuş  mecanic

                        De la Ion Ratiu "for democracy in Romania" 

Paşaport "tous pays sauf ... la Roumanie"

Îşi ia, apoi, masteratul în  electronică, se specializează în informatică şi, în 1998, după înfiinţarea propriei firme, devine primul furnizor de semnatură electronică din Franţa.

Despre perioada petrecută pe post de consultant pentru câteva companii multinaţionale şi ca angajat al administraţiei franceze, despre achiziţionarea firmei sale de către compania Sagem, dar şi despre reîntoarcerea, în 2005, în România, ei bine, despre toate acestea şi încă multe altele - în cele două ediţii audio.   .

"Fără libertate nu există radio adevărat!"

 

Spunea, cândva, "radioul e viaţa mea". Şi a fost. Timp de 40 de ani. 

După care a-nceput, la Buciumeni, "o a doua viaţă". "Eu cred c-am făcut o bucată din drum - aia care mi-era hărăzită de Dumnezeu - şi gata!, asta a fost!...În privinţa asta, eu sunt împăcat total.", spunea Paul Grigoriu, cel care, în ultimii douăzeci, a semnat şi însemnat celebrele "Matinal", "Nopţi  albastre", "Sfertul academic" şi, desigur, „K Drane".

Buciumeni, martie 2010

Buciumeni, martie 2012

Şi, deşi spunea că radioul nu-i lipseşte - "N-am nostalgii. Visez că fac emisiuni şi că sunt în întârziere dar nu  mi-e dor. Sună ciudat sau poate cinic dar nu mi-e dor de radio!..." - am vorbit, totuşi, la Buciumeniul de martie 2012, despre început, despre Matinal, despre Radiovacanţa, despre radio, despre revoluţie şi iar despre radio şi, fireşte, despre ultima emisiune marca Paul Grigoriu, şi-anume, KDrane: "Ca să aflăm ce se întâmplă şi să înţelegem de ce". Care debuta la 1 noiembrie 2005 şi care avea să ne dea nouă, celor din echipa KDrane-lor, ceea ce mulţi ziarişti jinduiesc întrega carieră să aibă: libertate!

Libertate absolută!

   Pentru cunoscători, desfăşurătorul primei emisiuni KDRANE, 1 noiembrie 2005, paginile 1 şi 2

"KDrane era o chestie de...nu atât de identificare de fapte cât de explicare de fapte. Iar eu asta am vrut: să-i dai omului posibilitatea să vadă o chestie pe care el n-a văzut-o.  

Iar în privinţa asta, echipa pe care am avut-o acolo a răspuns perfect!"

                                                                                                                    Paul Grigoriu

KDrane 30 septembrie 2011, paginile 1 şi 2

1989 "a fost un prag. Când am trecut de la atmosfera aia sufocantă, la o lume nouă."

"  Revoluţia m-a prins în radio. Eram chiar de serviciu la Secţia franceză...lumea se-adunase pe Strada Berthelot (care-atunci se numea Nuferilor) iar noi am ieşit la ferestre...(...) a fost o nebunie!"

  

"După aia, m-am prins...m-am prins că nu fusese nici un fel de revoluţie dar îmi pare rău că m-am prins târziu. 

Cei mai mulţi oameni - ca să fim foarte cinstiţi, inclusiv eu - au sărit calul. Neînţelegând ce se întâmplase, de fapt: căzuse Ceauşescu dar regimul lui nu căzuse de fapt. Regimul lui s-a perpetuat. Din nefericire, s-a perpetuat si, mai mult, a proliferat."  

Ce s-a schimbat atunci? "Poate că noi n-am înţeles: faptul că puteam vorbi normal! Pentru că noi nu vorbisem normal - nici înainte şi nici imediat după revoluţie n-am vorbit normal." 

Radioul? "N-am ales eu", spune Paul Grigoriu, vorbind despre începuturile carierei sale. "E drept că nici el nu m-a ales pe mine. (...) Am dat un concurs şi l-am luat. Dar pentru ei, eram ca orice tânăr de 24 sau 25 de ani, cât Dumnezeu aveam pe-atunci, care poate să crească sau poate să fie un eşec. Sper că n-am fost un eşec..."

Dacă-l întrebi, spune că n-a fost un model. Dar că a avut multe. Iar cel mai drag dintre ele a fost Eugen Preda. "M-a luminat!", spune Paul Grigoriu. "El m-a chemat la Actualităţi (eu eram la REPS (Redacţia Emisiunilor pentru Străinătate) şi-atunci am aflat că pot să fac emisiuni şi că pot să vorbesc normal, repet: normal!..."

                                                                                             18 februarie 1993

Tot el este cel datorită căruia a apărut, în februarie 90, emisiunea Matinal. "Preda mi-a spus - era o emisiune la radio, Orele dimineţii se numea, pe care  o făceau Ion Ghiţulescu şi alţi câţiva, şi mi-a spus: "vreau să faci altceva dar fă ca tine!" Şi-aşa a apărut Matinal-ul, "după numele unei cafele de pe vremea lui Ceauşescu şi la care (...) toată lumea a strâmbat din nas. Singura care m-a apărat a fost Victoria Andrei, căreia îi  mulţumesc şi acuma!"

18 februarie 1993

Dintre invitaţi, "foarte aproape  am fost - să nu se creadă că e un compliment pentru că este unde este - cu Mihai Răzvan Ungureanu, care m-a impresionat prin inteligenţă şi prin promptitudinea răspunsurilor, indiferent dacă erau cele pe care le aşteptam eu. Foarte aproape am fost de câţiva de la PSD care, din cauza mărcii lor politice, sunt duplicitari - da numai din cauza mărcii politice; foarte aproape am fost de  Emil Constantinescu, la care am ţinut enorm!....

Preşedintele Emil Constantinescu şi preşedintele-director general al SRR (2000-2001), Sorin Dimitriu

 ...şi foarte aproape-am fost , trebuie s-o spun (sper să nu fiu huiduit sau să-mi scrie nuş' ce pe garduri..), de Traian Băsescu. Care era foarte direct şi foarte cinstit. (...)". Şi care "nu m-a dezamăgit". 

În studioul emisiunii Sfertul academic, Radio România Actualităţi

 Galeria preşedinţilor.....

Va urma.

Buciumeni 2012

Beijing, olimpiada 2008. Cu caschetă de poliţist (...sau poate de miliţian?...)

Cafe Paris din Beijing (unde, spun martorii, vânzătorii vorbeau franceza). 2008 

Window shopping. La Beijing, fireşte. Vara lui 2008.

Canada ne-a acceptat fără rezerve

Profesorul Horia Hangan este specialist în ingineria vântului. Absolvent de inginerie aero-spaţială în România, conduce astăzi ceea ce va fi, în curând, cea mai mare suflerie din lume. 

La Universitatea Western Ontario din London, Ontario, Canada.

http://www.eng.uwo.ca/windeee

 

The WindEEE Dome, the world’s first hexagonal wind tunnel

WindEEE Institute

http://www.eng.uwo.ca/windengineering

                            The WindEEE Institute at The University of Western Ontario, London, Canada 

Downtown London on a winter morning in January 2011.

                                                                                    http://wikipedia.org

Prima româncă în Antarctica

Uca Marinescu (n. 15 mai 1940) este prima femeie din România care a ajuns în Antarctica şi, totodată, prima sexagenară din lume care a atins pe schiuri, într–un singur an calendaristic, în 2001, cei doi poli ai Pământului.
A străbătut lumea în lung şi-n lat, pe toate continentele – a ajuns în Oceania, Tunisia şi Maroc, Peru, Bolivia, Birmania, Madagascar şi în multe alte locuri unde nici cu gândul nu îndrăznim să ajungem. Cele mai recente expediţii au fost în China, Mongolia şi Kazahstan – pe drumul sării şi al mătăsii şi printre şamani, anul trecut, iar în 2010, Uca Marinescu a făcut o călătorie în jurul lumii, prin 24 de ţări. În total peste 20 de expediţii din 1990 încoace.