Securitatea nu avea umor

De: Dana Pitrop | |

Scriitorul şi publicistul Gheorghe Săsărman (n. 1941) trăieşte din 1983 în Germania, la Munchen. A descoperit întâmplător că în anii comunismului a fost subiectul unui dosar de urmărire informativă, păstrat în arhivele CNSAS.


Fragmente autentice din acest document (inclusiv greşelile de ortografie şi agramatismele) sunt redate fidel în cel mai recent volum al autorului, „Nemaipomenitele aventuri ale lui Anton Retegan şi ale dosarului său” (Ed Nemira, 2011), carte în mare parte autobiografică. Una dintre notele informative îl caracteriza astfel: Este un om retras, reţinut, nu participă la discuţii cu colegii. Are momente în care e aşa de concentrat de chiar dacă-l întrebi ceva nu aude. În familie duce o viaţă bună, normală. Are doi copii minori din care unul de un an este foarte satisfăcut. Are preocupări vaste şi o mare putere de muncă, studiază mult.

Gheorghe Săsărman ne dezvăluie cum s-a ales cu acest dosar, cum a fost supus unei tentative de racolare şi cum a reuşit să părăsească ţara în 1983, cu paşaport turistic.

În anii studenţiei, avea o credinţă senină în idealurile comuniste şi a devenit membru de partid din proprie iniţiativă. Pe atunci liderul comunist al României era Gheorghe Gheorghiu-Dej, căruia, în 1965, i-a luat locul Nicolae Ceauşescu. Chiar în acel an, Gheorghe Săsărman s-a angajat gazetar la Scânteia.

A fost o perioadă interesantă... La început, Ceauşescu promova ideile comunismului naţional, anti-sovietic, ceea ce îi fascina pe oamenii de bună-credinţă.

În 1972, fratele său cel mare rămâne ilegal în străinătate, iar Gheorghe Săsărman intră în vizorul securiştilor, care-i propun să colaboreze.
Aveam un fost coleg de clasă care era ofiţer de securitate. I-am cerut un sfat şi el mi-a spus o frază pentru care-i sunt recunoscător toată viaţa:
"Dacă spui acum da, n-o să poţi spune niciodată NU."
Dosarul său de urmărire informativă a fost deschis (culmea!) 11 ani mai târziu.

(Re)ascultaţi seria celor patru interviuri acordate de Gheorghe Săsărman pentru Radio România Cultural.