După 89 am aflat despre prigoana credinţei

De: Dana Pitrop | |

Daniela Şontică (n. 23 martie 1970), poetă şi jurnalistă, este în prezent redactor-şef la Ziarul Lumina, publicaţie a Patriarhiei Române. Lucrează în presă din 1993 - mai întâi în cea locală, din Buzău, apoi în cea bucureşteană: Revista Privirea, Ziarul Metrobus, revistele Casa lux şi Casa de vacanţă. Din 2003 până în 2010 a fost redactor la Jurnalul Naţional, la ediţiile de colecţie şi redactor pe domeniul religios.

A copilărit la sat, în judeţul Buzău, într-o familie cu şase copii. Mama ei mergea în fiecare duminică la biserică, citea cărţi religioase moştenite de la bunici. Prigoana credinţei nu ajunsese în acele locuri. Mă întreb cum de nu am auzit de la mama sau de la altcineva că unii oameni mureau în închisoare pentru credinţă. Nu se ştia nimic despre lucrurile astea…
La ţară, pâinea de zi cu zi era asigurată. În gospodărie creşteau animale şi mai aveau un lot de pământ obţinut de la stat spre folosinţă. În schimb, mergeam la Buzău şi nu puteam să cumpăr o pâine, pentru că trebuia să am buletin de oraş. Era jignitor…
Iernile erau cumplite. Îmi amintesc zilele în care mergeam 2 km pe jos, prin zăpadă, până la şcoala din Cilibia. Ne ţineam unii de alţii ca să nu ne zboare vântul pe şosea. Ajungeam la şcoală şi uneori aşteptam câteva ore degeaba, după care ne întorceam, pentru că autobuzul cu profesori nu putea ajunge acolo.

Ce ar fi fost acum, daca nu ar fi căzut comunismul? Probabil inginer horticultor într-un sat de câmpie. Ar fi umblat arsă de soare în şareta CAP-ului.