M-am „bucurat” de celebritatea a doi taţi

| |


România este geografia mea spirituală, Australia este geografia realităţii cotidiene.

Anamaria Beligan, fiica actorului Radu Beligan şi a scriitoarei Dana Crivăţ, s-a născut în 1958, la Bucureşti. Părinţii au divorţat când ea avea 5 ani, mama sa recăsătorindu-se ulterior cu dramaturgul Horia Lovinescu.

A.B.: M-am „bucurat” de celebritatea a doi taţi: cel biologic, dar şi soţul mamei mele, un mare dramaturg, care figura în manualele şcolare. Celebritatea paternă a devenit însă, cu timpul, exasperantă pentru Anamaria Beligan.
A.B.: Orice făceam se atribuia numelui de familie şi nicidecum capacităţilor mele. Orice succes al meu era explicat prin faptul că eram fiica lui Radu Beligan şi asta nu-mi plăcea deloc.
A trebuit să plec ca să-mi demonstrez că mă pot descurca şi altfel.


A plecat din ţară în 1982, împreună cu mama sa, după absolvirea secţia de regie film a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. După 7 luni de lagăr în Germania, s-a stabilit în Australia, la Melbourne, unde locuieşte şi în prezent, alături de cele două fiice şi de partenerul său de viaţă, fost coleg de facultate.
A emigrat însă în primul rând din cauza regimului comunist, pe care îl consideră „o anomalie a istoriei”.

A.B.: Se crease mitul că o persoană din trei e informator. Nu mai puteai să ai relaţii normale, nu mai puteai să ai încredere în nimeni. Ăsta a fost lucrul cel mai îngrozitor.
Rep.: Plecarea dvs din ţară nu a atras după sine necazuri pentru maestrul Radu Beligan, care la acea oră era directorul Teatrului Naţional din Bucureşti şi ocupa o poziţie înaltă în partidul unic pe atunci?
A.B.: Din moment ce nu i s-a întâmplat nimic înseamnă că prea mari necazuri nu a avut de pe urma mea. Sigur că bine nu i-a făcut, dar era un actor atât de mare încât... Ce puteau să-i facă? Să-l închidă, să-l demită? Nu cred că el avea nevoie de regim, cred că regimul avea nevoie de el. A trăit foarte bine sub mai multe regimuri şi s-a descurcat ...


Anamaria Beligan a debutat în literatură la 32 de ani. A publicat până în prezent în Australia cinci volume de proză, volume traduse şi în limba română:
Încă un minut cu Monica Vitti (nuvele, Ed. Polirom, 1998)
Scrisori către Mona Lisa (roman, Ed. Polirom, 1999)
Dragostea e un Trabant (proza scurta, Ed. Curtea Veche, 2003)
Mamabena.com (Ed. Curtea Veche, 2005)
Windermere: iubire la a doua vedere (Ed. Limes 2009)
In 2011, Editura Litera a tipărit o antologie de proză scurtă din creaţia scriitoarei Anamaria Beligan, intitulată Un craniu remarcabil.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

.