Decembrie 1989
Cu Mara, in 1993
Nu mi-aş fi imaginat niciodată că voi ajunge să vorbesc cu vreunul dintre ei - dar am avut noroc şi aşa se face că emisiunea de astăzi l-a avut ca invitat pe Octavian Petru Fărcăşanu.
Care mi-a povestit despre Olimpiada Internaţională de matematică de la Canberra, din 1998, "o linguriţă de libertate, să mergi într-o societate care era cu totul altfel construită decât cea în care trăiam noi ", despre ceea ce ar fi putut să fie o "foarte frumoasă" carieră academică, despre nefrica de a sta, în zilele acelea, pe stradă, alături de atâţia alţii, ("n-aveam ce să pierd") deşi, spune el, "nu mi se părea că apăram pe nimeni de nimic".
Şi despre America. Unde "plecarea a fost neaşteptată" dar cu o bursă, de merit, Minnie K. Patton, la Universitatea Texas din Dallas, in toamna lui 1994. "Am avut sentimentul c-am ajuns pe Lună...parcă n-aveam pe ce să mă sprijin (...) Mi-am dat seama însă destul de repede că americanii sunt un popor foarte generos.
Guilin, China, 2008
America l-a învăţat ceva esenţial. Anume, "că tot ce obţii, obţii prin munca ta şi cu ajutorul lui Dumnezeu...nu-ţi dă nimeni, nimic. Cred că peste tot în lume este o idealizare a libertăţii şi-a ideii că aici, odată ajuns, îţi dau casă, maşină...aşa auzeam expresii: "s-a dus şi i-au dat casă, i-au dat maşină"...nu-ţi dă nimeni, nimic!"
Astăzi, Octavian Petru Fărcăşanu este Open-End Product Manager la Morningstar Inc din Chicago, Illinois.
S-ar muta în altă parte? Probabil că dacă viaţa i-ar face o ofertă, da, căci "odată dezrădăcinat, nu mai ai probleme să te muţi din nou".
S-ar întoarce în România?
"Sufletul meu o să rămână acolo întotdeauna şi nu mă văd îmbătrânind aici (...) Cred că dacă aş avea o ofertă de lucru aş considera foarte serios să mă întorc înapoi."
Dezamăgiri?
Poate aceea că românii n-au rămas la fel de uniţi ca în acele zile de decembrie 1989 dar "dezamăgirea face parte din viaţă....Din păcate, numai noi, tinerii am avut supleţea necesară să facem tranziţia (...) foarte repede. Adulţilor, care au avut multe alte probleme, bagaj, griji..., le-a luat mult timp, unii poate nici acum n-au făcut-o...şi de-aici au venit toate celelalte probleme în următorii 20 de ani. Atunci, însă, "am dat ce-am avut mai bun în noi. Atunci, în sufletul nostru, am devenit liberi..."
2 comentarii:
octav, you may know who i am
Octav este băiatul meu și l-am învățat să muncească și să fie corect și cinstit cu cei din jurul lui. Sunt bucuros să văd că a înțeles că munca te poate face și fericit. Noi, aici, nu mai avem cultura muncii, sentiment distrus de faptul că de, la venirea comunismului promovările s-au făcut pe „pile și relații”, nu pe „competență”; am ales să „ne învârtim”. Deci, dragi concetățeni, până când nu vom avea un învățământ serios și criterii de promovare a celor competenți și dornici să-și demonstreze priceperea, talentul și onestitatea, România nu va „ajunge unde a pus-o Carol I (un neamț), ajutat de oameni ca Spiru Haret”, (un grec), nu un român verde de-al nostru. Este adevărat cei care aveau capacitatea de a gândi au fost lăsați să gândească iar „băgătorii de seamă” au înțeles să-și facă datoria, conduși de oameni competenți și onesti. Preocupați-vă de învățământ ! Puneți-vă copiii la muncă și să lase barurile iar voi deschideți ochii când alegeți guvernanții. Țineți minte că cei care promit mult, uită repede ce au promis.
Trimiteți un comentariu