"Eram disperat să fiu ziarist"

De: Corina Negrea | |

Mircea Marian, Senior Editor, Evenimetul Zilei

Cine nu-l cunoaşte pe Mircea Marian?!....
Ei bine, eu.
Adică, nu că nu-l cunosc (în fond, îl văd la televizor destul de des şi stiu că scrie şi la ziar) dar nu-l ştiam. Nu-l ştiam un povestitor aşa de bun. Şi de hâtru. Poate pentru că-i din Baia Mare, un oraş frumos dar unde, în 1989, "nici vorbă de vreo revoluţie! Un oraş mort!...Pe 21 decembrie, când s-a întrerupt discursul lui Ceauşescu la Bucureşti, am ieşit pe stradă să văd ce se întâmplă: o linişte totală!"
Venise din Bucureşti, acasă, pentru că Regia, unde erau cazaţi studenţii, fusese evacuată. Cu singura explicaţie că urma o curăţenie generală. Însă "în momentul în care l-am vazut pe şeful de complex (care avea o funcţie destul de importantă) la mine în cameră, mi-am dat seama că ceva nu e în ordine şi în creierul meu a fost: nu încerca să opui rezistenţă! Mai ales că nu-mi dădeam seama pentru ce!..."  

A urmat o nebunie. "Era o eliberare clară!" deşi "nu ne dădeam seama deloc ce se întâmplă (...) Ion Iliescu ni se părea un salvator şi singurul personaj raţional din toată isteria aceea...." 

Cea mai rapidă şi palpabilă schimbare din viaţa de student?
"Am ocupat camera şefului complexului studenţesc şi i-am băut coniacul Napoleon...avea coniac Napoleon în cameră, ceea ce era un lucru absolut incredibil pentru vremurile acelea...", povesteşte Mircea Marian de la care am mai aflat că o altă mare schimbare a fost abandonul TCM-ului, tot atunci, în anii '90. Urmat de terminarea facultăţii de filosofie, "o facultate total nefolositoare, după" dar, mai ales, de începerea adevăratei carierei de ziarist:
"Eram disperat. Îmi doream enorm să fiu ziarist...Aş fi fost în stare să mă fac şi activist de partid numa' s-ajung ziarist...da' se intra pe aşa nişte pile la Ştefan Gheorghiu că nu...nu se punea problema... 
- Bun, şi ce fel de ziarist aţi fi fost?... Despre ce-aţi fi scris?
- ...Nu vreau să mă gândesc!...n-aveam înclinaţii de dizident fiindcă îmi doream mult asta şi, sincer, cred c-aş fi acceptat tot felul de compromisuri. Da' repet, nu mă puneau ei pe mine!...chiar dacă m-aş fi oferit să servesc partidul şi regimul, ca să spun aşa..."

O plecare din ţară? 
"Eu? De ce? (...) Îmi place enorm meseria mea! (...) Dacă îmi place România? Nu, nu-mi place! (...) Am fost în campanie electorală în toată ţara, cred că nu există reşedinţă de judeţ, nu există oraş mare pe care să nu-l fi văzut, nu există loc turistic pe care să nu-l fi bătut şi NU îmi place. Mă duc în vacanţă numai în străinătate. Adică, sunt nişte detalii care fac diferenţa..." 

La New York, împreună cu familia

New York, Union Square 

Se poate schimba ceva în România?
"În următorii 5 ani, nu!
După părerea mea, nu există un proiect de modernizarea a României - pe politic, pe economic s-ar putea ca lucrurile să se mişte. Da'-n materie politică vom rămâne aici unde suntem, cred."

  










         La New York, împreună cu Tana