Pe Mircea Radu îl cunoaştem cu toţii mai ales pentru că a prezentat, timp de 9 ani, emisiunea Din dragoste. Este incontestabil o vedetă , chiar dacă numele său nu se leagă de scandaluri de presă, localuri de lux etc.
În 1989 nimeni nu ar fi bănuit însă ca destinul său va fi atât de strâns legat de televiziune...
În 1989 intrasem în anul doi de facultate, la Instalaţii. M-am dus acolo din laşitate, pentru că nu voiam să fac armata. Am dat la facultatea asta..., din care nu am înţeles nimic.
Cam aşa se vedea el...
Mă văd ocupând un loc călduţ într-un institut de proiectări, şi eu chiar aşa mă vedeam, bând cafele pe un coridor întunecos, intrând la ora 8 dimineaţa, ieşind la 4 după amiaza, cu un apartament cu 2 camere, aveam maşina Dacia, citeam...
Ce ar fi ajuns..
Aş fi fost un inginer mediocru, de nota 6.
Despre evenimentele de la Timişoara a aflat de la Europa Liberă. Şi a crezut în faptul că se va schimba ceva:
Probabil că îmi imaginam. Aveam o lună peste 21 de ani. Un om la această vârstă care nu îşi imaginează că poate schimba lumea, nu o va mai face niciodata. Mi-aduc aminte că pe 17 decembrie ne-am dus la facultate cu cămăşi negre, era felul nostru de a protesta si de a fi alături de ce se întampla în Timişoara. În ziua de 21 dec eram la un prieten din copilărie, si mama lui care lucra la Universitate a sunat si a spus să stăm acasă pentru că în Piaţă este o nenorocire, oamenii au început să arunce cu tomberoane in miliţieni. Am plecat...
Contactul meu cu Revoluţia a fost aproape cinematografic...Am fost şocat...
După 20 de ani de la Revoluţie, 9 din ei petrecuţi prin ţară, intrând în mii de case ale românilor, România lui Mircea Radu arată cam aşa:
România pe care o ştiu eu, iar eu o ştiu pentru ca am fost acolo, nu este deloc cea care apare la televizor. România este o ţară foarte frumoasă, România este o ţară chinuită, România este ca un copil foarte talentat la sport care a intrat pe mâna unui antrenor dezinteresat, nepriceput si pe alocuri ticălos. Asta e România
Ce-i place şi ce nu-i place de fapt în România de azi..
Îmi place că văd foarte mulţi tineri care merg la biserică, imi place că văd tineri care se duc în librării şi îmi place când văd că aceşti tineri nu dau doi bani si nu cred în promisiunile electorale.
Ce nu-mi place... Am să-ţi spun o poveste scurtă, la câteva luni dupa Revoluţie, am intrat într-un chioşc să cumpăr o pâine şi pe acelaşi raft erau pâine, o haină de blană şi nişte rulmenţi. Imaginea asta mă bântuie de atunci, îmi revine din când în când, când mai văd cate o prostie la Tv.
Din când în când România,chiar acum la 20 de ani de la Revoluţie, mai aşează pe aceeaşi tejghea pâine, blănuri si rulmenţi.
4 comentarii:
tare..
erai simpatic in tinerete
ai avut noroc...cu revolutia...tinere:)))
Este un barbat frumos, incontestabil
Trimiteți un comentariu