Pe la miezul noptii au inceput sa traga. Am vazut cu ochii mei... A urmat o bezna cumplita si un vaier pe care nu pot sa-l uit nici acum. Am vazut in fata Intercontinentalului vreo sapte-opt cadavre, pe care dupa aceea le-au strans, au spalat, au maturat, au pus geamurile, au varuit peretele pe care se scrisese Jos Comunismul. A fost o noapte de groaza! Credeam ca Revolutia e infranta si pur si simplu imi venea sa ma sinucid. De fapt si incepusem sa ma gandesc cum...
Un prieten, Gil, a iesit din casa. In holul blocului era militie si l-au batut de l-au snopit. Au sarit cu bocancii pe el, dar l-au lasat in pace, nu l-au luat. Erau militienii de la noi de la sector. Ne-am intalnit cu ei dupa vreo 2-3 saptamani de la Revolutie. Unul dintre ei ajunsese seful Politiei 1, l-a recunoscut pe Gil si i-a spus: Eu te-am batut! Zi mersi c-ai dat de mine, ca altfel erai acum mort! Cand ai nevoie sa vii la mine ca am ajuns sef.
Doina Rusti, in prezent profesor universitar si scriitoare, se afla în centrul Bucureştiului în momentul izbucnirii Revoluţiei din 89. Acum, dupa 20 de ani ne povesteste ce a vazut.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu