Dan Lungu: Nostalgia este paradoxală

| |



Dan Lungu (n. 1969) este cel mai tradus scriitor român al noului val.
În decembrie 89 era student la Politehnică. Dacă nu ar fi căzut comunismul, astăzi ar fi fost probabil inginer într-un oraş de provincie.

În prezent, Dan Lungu este conferenţiar la Catedra de Sociologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, iar în timpul vacanţelor scrie literatură. Printre romanele sale de succes se numără Raiul găinilor şi Sunt o babă comunistă! – ambele având ca temă comunismul şi perioada tranziţiei din România. De asemenea, a coordonat două antologii cu poveşti de viaţă din Epoca de Aur – Tovarăşe de drum, apărută în 2008 şi, foarte recent, Strada Revoluţiei nr. 89 – un volum care abia a ieşit de la tipar.

Terminasem armata in vara lui 89. În decembrie eram la Iaşi, student la Politehnică, boboc de anul întâi. Cred că pe 16, 17, toţi studenţii au fost trimişi acasă, cu o săptămână înainte de începerea vacanţei. Eram acasă, la Botoşani, când l-am văzut pe Dinescu la televizor. Eram năucit, nu am ştiut ce se întâmplă... A venit şi maică-mea de la serviciu. Mama auzise la radio, dar prima dată a crezut că e o piesă de teatru. Spunea: Doamne, ce curajoşi îs ăştia! Până la urmă o să-i aresteze dacă mai continuă aşa! Spuneau la radio: Dictatorul a căzut! E revoluţie! Trebuie să fie o piesă de teatru istorică, îşi imagina ea. Când s-au dumirit că într-adevăr e revoluţie, muncitorii au părăsit fabricile, au plecat acasă. Şi am stat toţi lipiţi de televizor.


Romanul lui Dan Lungu, Sunt o babă comunistă!, a fost publicat până acum în Franţa, Germania, Italia, Spania, Turcia, Bulgaria, Polonia şi Ungaria. Cartea va fi ecranizată în 2010 de regizorul Stere Gulea, care a distribuit-o în rolul titular pe Luminiţa Gheorghiu. Sunt o babă comunistă! prezintă în cheie umoristică portretul unei ţări nostalgice după regimul dictatorial. Motiv pentru care Dan Lungu a fost acuzat de faptul că prejudiciază imaginea României peste hotare.

Sunt două reproşuri care mi se aduc frecvent:
1. prejudiciez imaginea României
2. sunt eu însumi un nostalgic comunist şi de fapt mă ascund sub vocea bătrânei din roman.
Am două răspunsuri:
1. Eu nu sunt un angajat al Ministerului de Externe al României, nu mă ocup de brandul ţării. Scriu literatură şi o fac aşa cum cred eu de cuviinţă.
2. Le propun tuturor un mic exerciţiu de imaginaţie, şi anume: Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă dictatura lui Ceauşescu mai dura 20 de ani? Ce aş fi fost eu astăzi? Şi răspunsul îl dau tot eu. Probabil c-aş fi fost un inginer într-o fabrică, într-un oraşel de provincie şi foarte probbil la ora asta alcoolic. Cam ăsta era destinul dacă rămâneam în continuare în comunism. Aşa că nu am motive de nostalgie.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

.