"Votul nu se mănâncă."

De: Corina Negrea | |

Ovidiu Maican - Ovidiu Horia Maican - este lector universitar la Catedra de Drept a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti. Asta, după ce a parcurs toţi paşii ierarhiei acedemice universitare şi după ce a fost şi cadru didactic asociat la diverse universităţi particulare (Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Universitatea independentă "Titu Maiorescu" şi cea Româno-Americană; între 1993 şi 1998 a fost asistent de cercetare la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române dar şi expert ONU pentru Refugiaţi.

Crăciunul 2008 - "Noroc!Ţ

În 1993, termina Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi asta - ca să le punem pe toate la locul lor - după ce termina Liceul de Ştiinţe ale Naturii nr.1 din Bucureşti, în 1986, la clasa de bio-chimie.
Am fost, cu alte cuvinte, colegi - de liceu - deşi am descoperit asta abia cu ocazia acestei emisiuni.

M-am mirat să aflu că a ajuns la drept când părea foarte "aşezat" pe un alt făgaş. "Părinţii  mei, în special mama mea, voiau să fac medicina - şi de-aceea m-am dus la acest liceu. Dar când am ajuns la începutul claseia a X a mi-a dat seama că nu-i de mine, am dat treapta a II a şi m-am dus la drept". 

1985 - 1986

În 1989 era student. "În anul I şi, ca toată lumea, ascultam Europa Liberă. Aşa ca deja se ştia ce şi cum". În plus, "tatăl meu lucra în cadrul armatei, era civil şi (...) eram mai bine informat ca mulţi alţii".  
N-avea colegi din Timişoara, "doar o colegă din Reşiţa şi de la ea mai ştiam ceva dar îi era şi frică să vorbească."

Dreptul i-a plăcut întotdeauna - şi continuă să-i placă şi astăzi. Este chiar o pasiune. "Dreptul îţi conferă stabilitate", spune Ovidiu ( o stabilitate de care e mare nevoie astazi, spun eu).

Dar mai are o pasiune. "Geopolitica. Pe lângă doctoratul în drept, pentru că m-a pasionat foarte mult istoria (chiar am intenţionat să o fac a doua facultate), am făcut şi post-universitraă în geopolitică. E chiar a doua mea pasiune, după cea a dreptului".

La revoluţie ("sau ce-o fi fost"), a crezut sincer într-o schimbare. Radicală. "Trebuia să facem anumite schimbări chiar atunci. Cum au făcut ţările din jur. Adică trebuia să avem o ruptură totală cu ce s-a întâmplat. Dar principala ruptură trebuie făcută în plan spiritual. Degeaba ai instituţii europene dacă mentalitatea rămâne tot cea mioritică. (...) Cred că Silviu Brucan (pe care nu-l admir) a fost foarte optimist." "Tu eşti optimist?", "Sunt sceptic mai mult (...) că dacă eşti optimist poţi fi dezamăgit."

1975