Laura Albulescu - "o nostalgie organizata colectiv"

De: Ioana Baldea | |

Primul lucru care-mi vine in minte, cand ma gandesc la ea, e cuvantul "bibliofil". Laura Albulescu iti transmite starea asta - starea de gratie a omului care are cu literatura o relatie speciala: subtila, intensa, dependenta si...constanta. Cumva, mi se pare ca daca i-as face prezentarea aceea standard, cu ce a scris, ce a tradus, ce-i place si ce nu-i place, as minimaliza-o.

E redactor sef la Editura Art. Ok, asta am sa spun. Este posesoarea unei limbi franceze rafinate si versate lexical. E un personaj extrem de conversational, de rememorativ, de fin, in statutul lui asumat de filolog intoxicat pana-n unghii de alchimia verbului.

Mi-a facut placere sa descopar ca, acum 20 de ani, cand inca i se contura un profil de-acum cert, era pur si simplu aceeasi. O cititoare impatimita, o pariziana care inca nu fusese la Paris dar care gustase, in lumea fictiunii si nu numai, din cele mai fastuoase reverii.