Bogdan Dobrescu:
"1982-1986 Liceul Lazar, Bucureşti.
1987-1992 Facultatea de Fizica, Magurele.
1992-1997 Doctorand la Boston University.
1997-2000 Postdoc la Fermilab.
2000-2002 Postdoc la Yale".
Chiar şi numai aşa, fragmentul aceste de CV arată impresionant - şi te îndeamnă, parcă, să descoperi ce-i dincolo de simpla succesiune calendaristică.
În 1992, când îşi lua diploma în fizică, de la Facultatea de Fizică de pe Platforma Măgurele, "pentru prima oară se deschidea posibilitatea să studiezi în străinătate. Şi în Statele Unite era un sistem foarte bine pus la punct de atras studenţi din toată lumea. (...) Mi-am făcut doctoratul la Boston University (...) în fizică teoretică (...) şi am avut norocul ca, atunci când am terminat doctoratul, să primesc o poziţie de cercetător post-doctoral în grupul de fizică teoretică de la Fermilab".
"Mutarea de la Bucureşti la Boston nu mi s-a părut o schimbare prea importantă; de la Boston la Chicago, însă, unde este Fermi Lab, a fost mai mare. Oamenii sunt altfel în Boston decât în Chicago. Chicago e din partea aceea a Statelor Unite numită "Mid West", unde oamenii au întotdeauna mult timp, sunt foarte politicoşi, nu se grăbesc niciodată, niciodată nu te întrerup când vorbeşti cu ei; te lasă să vorbeşti până termini, pe urmă fac o pauză lungă şi după aceea spun altceva...a fost o schimbare."
L-am întrebat dacă şi ce l-a ajutat din şcoala românească.
"În principiu, aici se face şcoală mai bună. Fizica pe care am învăţat-o la liceu, se învaţă în America la facultate.(...) Pe de altă parte, sistemul american e făcut în aşa fel încât în câţiva ani ne jung din urmă...Cred că, într-o mare masură, creativitatea este mult mai stimulată în sistemul american. (...) Sistemul, aici, e suficient de bun încât să-i încurajeze pe oamenii talentaţi să avanseze; sistemul românesc e suficient de bun cât oamenii să facă lucruri bune.
Există însă un avantaj într-un sistem ca cel american, în care eşti tot timpul deschis la restul lumii; pentru a fi astfel deschis la restul lumii, finanţarea e foarte importantă.
Faptul că finanţarea a fost scăzută (în România în 2009, n.r) atât de mult o să aibă impact cu siguranţă negativ asupra mediului ştiinţific românesc."
Pe de altă parte, oamenii talentaţi sunt creaţi de-a lungul multor ani (...).
În Statele Unite, un profesor bun e tratat ca un star de cinema, într-un anume fel, sau ca un jucător de frunte la baschet. Iar în cazul în care nu e tratat aşa, o altă universitate îi face o ofertă şi acesta se mută..."
Pentru restul poveştii, ascultaţi emisiunea...
Japonia 2006. Cu sotia, Andreea si baiatul Silviu
1 comentarii:
Gen Coaane ... ne-ai rupt, tzi-ai pus fila la blog cu doar atat te-a dus bibilik, gen ce aproape e america, e mai departe din interior vazuta decat pana sa ajungi la ea? dupa mintea ta cam netede pe dinauntru ... cam da... Cat te plateste astia sa faci pe intelectualu ca te platesc eu dublu sa faci pe sperietoarea in lanu meu de porumb ca nu joci bine, sau bafta ta daca tzine vraja la toti neica nimeni astia de te vede pe internetzi. :) Shmecher nu commentu? seman cu ce am vrut sa par.
Trimiteți un comentariu